Emotiile,sentimentele, pasiunile pot trece, uneori intr-o secunda, de la o extrema la alta, alteori de la o simpla traire la cea mai profunda si trainica pasiune. Raportate la o relatie de cuplu acestea iau o semnificatie speciala, intra intr-un joc extrem de complicat, plin de capcane si cu reguli ce par de multe ori, irationale.
Orice relatie de iubire aduce cu ea o incercare de “potrivire” a schemelor, a prejudecatilor fiecarui partener, ceea ce creiaza terenul unor conflicte, de mica sau mare intensitate, frecvente sau nu, care pot desparti sau uni pe cei doi parteneri.
Din momentul in care doi oameni se “intalnesc” si pornesc pe drumul iubirii, ei trec succesiv prin stadiul atractiei sexuale, al simturilor, apoi al gandurilor, pentru ca in final sa se transforme in acceptarea celuilalt, intr-o nevoie de a fi cu celalat, respect sau in obisnuinta. Aceasta calatorie are, bineinteles, opriri necesare, ragaz in care cei doi fac eforturi de adaptare la sine – avand acum un nou statut -, la celalalt si la relatia dintre ei. Cheia succesului unei casnicii – afirma un mare psiholog – consta in “hrana” pe care o oferim relatiei dintre noi si partener, aceasta fiind de fapt o a III-a fiinta, cu propriile nevoi ce se cer a fi satisfacute pentru a ne gratifia cu tandrete, intimitate, respect.
Atunci cand o relatie se “opreste” intr-o statie, de cele mai multe ori necunoscuta pentru noi, intalnim tensiunea, cearta, conflictul – ce zguduie iubirea dintre noi sau chiar pe noi insine, fiind pusi in fata unor reactii ce ne aduc aminte de modelul familial (de un tata autoritar, de o mama supusa sau indiferenta, sau cine stie?)... Acest model poate face ca orice relatie sa devina un camp de batalie emotional, dar, in acelasi timp, ofera posibilitatea de a ne analiza trairile pentru a ne elibera de constrangerile tiparului familial.
